NEGÁȚIE s. f. 1. negare. ◊ judecată, propoziție care neagă ceva. ◊ semn grafic care arată o negație (în logică sau matematică). ◊ cuvânt care dă un sens negativ unei propoziții. 2. categorie a dialecticii care reflectă trecerea de la o calitate la alta, înlăturarea vechiului și afirmarea noului, unitatea dintre continuu și discontinuu în procesul dezvoltării. ♦ negarea ĩ = principiu fundamental al dialecticii potrivit căruia dezvoltarea este înțeleasă ca un proces continuu de înnoire, de negare și preluare selectivă a vechiului. 3. anulare a repartizării unui absolvent al învățământului superior în vederea angajării pe alt post. (< fr. negation, lat. negatio) Vezi definitia »

POTAMOGRAFÍE s. f. descriere a unei regiuni geografice prin apele curgătoare ce o străbat. (< potamo- + -grafie²) Vezi definitia »

SIDEROFILÍE s. f. afinitate a unor bacterii pentru fier. (< fr. sidérophilie) Vezi definitia »

CONDROMALACÍE s. f. ramolisment al cartilajelor. (< fr. chondromalacie) Vezi definitia »

PROTOPOPOÁIE, protopopoaie, s. f. (Rar) Protopopeasă. [Pr.: -poa-ie] – Protopop + suf. -oaie. Vezi definitia »