AÚZ s. n. 1. Unul dintre cele cinci simțuri, cu ajutorul căruia se percep sunetele. ◊ Expr. A-i lua (cuiva) auzul = a asurzi (pe cineva). ♦ Însușirea de a distinge o notă muzicală justă de una falsă. 2. Auzire. S-a bucurat... la auzul acestor vorbe (RETEGANUL). – Postverbal al lui auzi. Vezi definitia »

cucuruz, cucuruzi, s.m, fructul porumbului; regionalism utilizat mai ales in zona ardealului. Vezi definitia »

topúz, topúzuri, s.n. (înv.) 1. buzdugan. 2. (fig.) sceptru. 3. bătaie la tălpi. 4. piatra mare din jocul copiilor. Vezi definitia »

HAVÚZ, havuzuri (havuze), s. n. Bazin de apă descoperit, construit în parcuri, în scuaruri etc., din piatră sau din beton, de obicei cu fântână arteziană în interior; fântână arteziană. – Din tc. havuz. Vezi definitia »

suiúz (-zuri), s. n. – (Mold.) Bucată de piele pentru cîrpit. Rus. sojuz „uniune” (Tiktin). Vezi definitia »