BALANSIÉR s. n. 1. dispozitiv, piesă a unui mecanism, a cărei oscilație reglează mișcarea unei mașini, a unui instrument; balansor. 2. prăjină folosită de dansatorii pe sârmă pentru a-și menține echilibrul. 3. (pl.) organe de echilibru pentru zbor, la insectele diptere, pe metatorace; haltere (2). (< fr. balancier) Vezi definitia »

șféler, șfélere, s.n. (reg.) bârnă folosită pentru consolidarea armăturii unui abataj. Vezi definitia »

tăujér (-re), s. n. – Băț, nuia; epitet dat unui om de nimic. – Var. tăujăr(iu), teujer, tăunjer. Mag. tozser (Gáldi, Dict., 163). – Der. tăunji, vb. (a bate, a lovi). Vezi definitia »

DECISTÉR s. m. unitate subdivizionară de măsură pentru cubajul lemnelor, a zecea parte dintr-un ster. (< fr. décistère) Vezi definitia »

ESTÉR s.m. Compus chimic format prin combinarea unui acid organic cu un alcool. [< fr. ester, germ. Ester]. Vezi definitia »