pruh s.n. (reg.) cingătoare improvizată. Vezi definitia »

ZĂPÚH s. n. (Var.) Zăpuc. Vezi definitia »

BUH s. n. (Pop. și fam.; în expr.) A-i merge (sau a i se duce cuiva) buhul = a ajunge să fie foarte cunoscut (pentru faptele sale, de obicei reprobabile); a se spune despre cineva că... – Et. nec. Vezi definitia »

tenzúh s.n. (înv.) pastă din diferite substanțe aromate. Vezi definitia »

ASPARUH (ISPERIH), han al bulgarilor (c. 644-c. 700) de pe Volga și din regiunea M. Azov care au migrat spre V, ocupînd prin luptă terit. dintre Dunăre și M-ții Balcani (c. 680). A întemeiat primul țarat bulgar care a fost recunoscut de bizantini în 681. Vezi definitia »