OSTRACÍSM s.n. (În Grecia antică) Alungare, îndepărtare temporară a unui cetățean din viața publică, pe care o hotăra poporul prin vot scris pe o scoică; ostracizare. ♦ (Fig.) Proscriere; exilare, excludere. [< fr. ostracisme, cf. gr. ostrakon – cochilie]. Vezi definitia »

CODÍSM s. n. tactică oportunistă care preconizează situarea partidului „în coada” maselor, negând rolul de avangardă și de organizator al partidului marxist-leninist. (după rus. hvostizm) Vezi definitia »

AUTOMOBILÍSM s. n. Sport practicat cu ajutorul automobilului. [Pr.: a-u-] – După fr. automobilisme. Vezi definitia »

PARACRONÍSM, paracronisme, s. n. (Rar) Eroare care constă în a situa un eveniment mai târziu decât a avut loc în realitate. – Din fr. parachronisme. Vezi definitia »

NAZÍSM s.n. Doctrină politică a fascismului german fundată de Hitler, profund antiumană, care, susținând superioritatea rasei ariene, al cărei reprezentant „pur” ar fi poporul german, încerca să justifice violența, rasismul, genocidul, războaiele de cotropire; național-socialism. V. fascism. [< fr. nazisme, germ. Nazismus]. Vezi definitia »