BÉNGA subst. (Fam.; în expr.) A-l lua benga (pe cineva) = a-l lua dracul, a o păți; a muri. – Din țig. benga. Vezi definitia »

CÓNGA s. f. 1. dans modern în coloană, cu ritm sincopat, inspirat din folclorul afro-cubanez, variantă a rumbei; melodia corespunzătoare. 2. tobă înaltă într-o orchestră de jaz, acționată cu degetele și cu palmele. (< sp., fr. conga) Vezi definitia »

a umbla cu mega expr. (intl.) a fi necinstit, a se ține de afaceri ilicite. Vezi definitia »

fugá vb. I (reg., înv.) a alunga, a fugări; a păfuga. Vezi definitia »

DEZVERGÁ vb. tr. (mar.) 1. a desprinde o velă de pe vergă sau de pe strai. 2. a coborî vergile. (< dez- + vergă) Vezi definitia »