córfă (córfe), s. f. – Paner, coșuleț. Germ. Korb, prin intermediul pronunțării săș. korf (Borcea 183). Diez, Gramm., I, 260, îl punea greșit în legătură cu lat. corbis. În Trans. Vezi definitia »

FOTOTÉCĂ s. f. colecție de fotografii sau fotograme. ◊ încăpere în care se păstrează o asemenea colecție. (< fr. photothèque) Vezi definitia »

GLÚMĂ¹, glume, s. f. Scurtă poveste plină de haz (și cu un final neașteptat), care provoacă râs și veselie. V. anecdotă. ◊ Loc. adv. În glumă = fără nici o intenție serioasă, fără răutate. Fără glumă = în mod serios. Nu glumă! = cu adevărat, serios. ◊ Expr. A se întrece (sau a merge prea departe) cu gluma = a-și permite prea mult, a întrece limita admisă în atitudini, comportare. A lăsa gluma (la o parte) = a vorbi serios. A lua (ceva) în glumă = a nu lua (ceva) în serios, a nu da importanță; a subestima. A nu ști (sau a nu înțelege) de glumă, se spune (ca reproș) despre cineva care se supără când glumești cu el. A nu-i arde (cuiva) de glumă = a fi indispus, supărat, necăjit. Nu-i (de) glumă = e lucru serios, îngrijorător. ♦ Faptă hazlie; păcăleală. – Din sl. glumŭ, bg. gluma. Vezi definitia »

HIDRARGIRÓZĂ s. f. erupție cutanată sau colorație anormală a tegumentelor datorită administrării unui tratament cu mercur. (< fr. hydrargyrose) Vezi definitia »

șoricioaică s. f. sg. alcool de calitate inferioară. Vezi definitia »