PÚȚĂ, púțe, s. f. (Vulgar) 1. (În limbajul copiilor) Penis. 2. Mucos, țângău. (macedorom. și meglenorom. puță, istrorom. puțę; < produs expresiv, aparținător fam. piț-, care indică un obiect de dimensiuni reduse (cf. pipiric, pițigoi, pitic, puțin) și care, după toate probabilitățile, pare să descindă din lat. cf. praepūtium (= prepuț), sălăpūtium (= mormoloc, copil mic), care indică existența unui *pūtium (= mic), cf. de asemenea putus și pittinus, pissinus; lat. *pūtium a fost deja postulat de către P. Papahagi; celelalte explicații nu sunt suficiente: a. din cr. puca < it. pulcella, b. din pol., ceh. pica (= vulvă), c. dintr-un lat. *pupucea, d. dintr-un lat. *pubucea < pubes, e. dintr-un lat. *putea < putus, f. din lat. potta (= labie, buză) g. preindoeurop.) Vezi definitia »

búrcă (búrci), s. f. – Bundă. Pol., rus. burka (Cihac, II, 55; DAR), sau mai probabil din tăt. burke (cf. M. Holderness, Notes relating to the Crim's Tartrs, Londra, 1823). Vezi definitia »

ANTIPIRÍNĂ, antipirine, s. f. Medicament folosit împotriva febrei; fenazonă. – Din fr. antipyrine. Vezi definitia »

STICLĂ CU BĂUTURĂ ALCOOLICĂ capsulă, fiolă, glajă, perfuzie, torpilă, volum. Vezi definitia »

COCÓTĂ, cocote, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. – Din fr. cocotte. Vezi definitia »