SIMIGÍU, simigii, s. m. Persoană care face sau vinde simiți, covrigi, plăcinte. – Din tc. simitçi. Vezi definitia »

șapcalíu, -íe, adj. (reg.; despre oameni) care are un mers urât, dizgrațios. Vezi definitia »

DONÁRIU s. n. 1. parte a unui templu sau a altui edificiu antic unde se păstrau ofrandele aduse zeilor. 2. piesă, obiect cu caracter votiv. (< fr., lat. donarium) Vezi definitia »

CALEMCHERÍU s. n. (Înv.) Stofă fină din care se făceau anterie și turbane. – Din tc. kalemkârî. Vezi definitia »

OBSERVATÓRIU, -IE adj. v. observator². Vezi definitia »