RECHIZITÓRIU s. n. 1. expunere a procurorului într-o instanță în care se formulează punctele pe care se sprijină acuzarea. 2. (fig.) acuzare gravă și violentă. (< fr. réquisitoire, lat. requisitorium) Vezi definitia »

RAHATGÍU s. m. v. rahagiu. Vezi definitia »

ARMISTÍȚIU, armistiții, s. n. Suspendare temporară a acțiunilor militare în urma unui acord încheiat între părțile beligerante. – Din fr. armistice. Vezi definitia »

CONTRAINTEROGATÓRIU s. n. interogatoriu luat pentru a verifica un interogatoriu anterior. (< fr. contre-interrogatoire) Vezi definitia »

PLANETÁRIU s. n. construcție specială în formă de cupolă, care reprezintă în interiorul ei sistemul planetar. (< fr. planétarium) Vezi definitia »