ERETÍSM s. n. 1. excitație a sistemului nervos senzitiv. ♦ ~ cardiac = stare de hiperexcitabilitate cardiacă, la tineri, care se manifestă prin puls rapid și neregulat. 2. (fig.) exaltare violentă a unei pasiuni. (< fr. éréthisme, gr. erethismos) Vezi definitia »

HUSITÍSM s.n. Doctrină religioasă creștină, întemeiată la începutul sec. XV de Jan Hus, care se ridică împotriva papalității și a feudalilor germani. [< fr. hussitisme]. Vezi definitia »

ȚĂRĂNÍSM, s. n. 1. Tendința unor scriitori de a-și alege motive de inspirație din viața țărănească. 2. Vorbă, faptă, comportare grosolană, jignitoare. – Țăran + suf. -ism. Vezi definitia »

REVIZIONÍSM s. n. 2. a. Curent în socialismul revoluționar marxist care acordă întâietate unui spirit de evoluție în defavoarea celui revoluționar. b. Practică politică care, sub acoperirea adaptării teoriei marxiste circumstanțelor, îi denaturează caracterul revoluționar. c. Curent ideologico-politic, variantă a oportunismului de dreapta, apărut în mișcarea muncitorească, ce revizuiește bazele filozofiei, economiei și politicii marxist-leniniste, denaturând conținutul lor revoluționar. [a. MW, b. TLF, c. DEX '75] Vezi definitia »

CRITICÍSM s. n. 1. denumire dată de Kant filozofiei sale, considerând „critica cunoașterii” drept condiție prealabilă a oricărei cercetări filozofice. 2. tendință majoră în cultura modernă de autonomizare, de afirmare a raționalității și individualității. 3. tendința de a critica cu orice preț, fără discernământ, de a exagera laturile negative ale lucrului criticat. (< fr. criticisme) Vezi definitia »