Definita cuvantului locotenență
LOCOTENÉNȚĂ, locotenențe, s. f. (Înv.) Funcția de locțiitor. ◊ (În epoca modernă, în Țara Românească și în Moldova) Locotenență domnească = organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita atribuțiile acestuia; căimăcămie. – Din it. locotenenza.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu locotenență
ciúșcă (ciuște), s. f. – 1. Ardei. – 2. Batistă făcută sul și înnodată, cu care se lovește, într-un joc popular. – 3. Jocul respectiv. – Var. țușcă, ciuște. Megl. ciușcă „joc”. Bg. čuška „ardei”, sb., cr. čuška „lovitură, palmă” (Cihac, II, 437), al cărui sens comun este cel de a pișca, a arde. Dar face din ciușcă două cuvinte diferite. Vezi definitia »
GLEZNIÉRĂ, glezniere, s. f. Bandă (elastică) de bumbac, de lână sau din fibre sintetice, folosită de balerini, sportivi etc. pentru protecția gleznelor. [Pr.: -ni-e-] – Gleznă + suf. -ieră. Vezi definitia »
SCLEROPROTEÍNĂ s.f. Proteină simplă cu structură fibroasă, foarte rezistentă, care există în țesuturile de susținere a fanerelor. [Pron. -te-i-. / < fr. scléroprotéine]. Vezi definitia »
COLORATÚRĂ, coloraturi, s. f. 1. Manieră de interpretare vocală care dă posibilitatea interpretului să-și afirme virtuozitatea tehnică, executând cadențe, triluri etc. ◊ Soprană de coloratură = soprană cu extensiune în registrul acut care cântă în această manieră. 2. (Rar) Bogăție de culori; colorit. – Din fr. coloratura. Vezi definitia »
JÁRDĂ, jarde, s. f. Os mort care se dezvoltă pe fața din afară a jaretului. – Din fr. jarde. Vezi definitia »