ORĂDEÁN, -Ă, orădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul Oradea. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul Oradea. – Oradea (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »

URBÁN, -Ă, urbani, -e, adj. Care ține de oraș, privitor la oraș; orășenesc. ♦ Fig. (Despre atitudinea sau modul de comportare al cuiva) Care dă dovadă de urbanitate; politicos, civilizat. – Din fr. urbain, lat. urbanus. Vezi definitia »

ARCÁN², arcane, s. n. (Înv.) Taină, secret. ♦ Loc tainic, ascuns. – Fr. arcane. Vezi definitia »

cârlán (cârláni), s. m. – 1. Mînz de doi ani. – 2. Berbec de un an. Origine necunoscută. Ar putea fi dim. călan, cu r infix (după Lambrior 107; Crețu 327 și Candrea, Elemente, 405, din lat. *caballanus); dar al doilea sens este dificil de explicat. Abundă ipoteze incerte: din mag. kerlany (Cihac, II, 488), care fără îndoială provine din rom.; din lat. carnalis (Philippide, Principii, 150; Giuglea, Dacor., I, 245-7; Giuglea, LL, I, 171; cf. DAR); cf. sp. carnero, însă der. este dificilă; din sl. *krdlanŭ, de la krŭdo › cîrd (Weigand, Jb, XVI, 222); din fondul preromanic (Rusu, Dacor., XI, 148; Lahovary 321). – Der. cîrlănar, s. m. (păstor, cioban). Din rom. este mag. kirlán, kerlany (Edelspacher 16). Vezi definitia »

ELISABETÁN, -Ă adj. Din timpul reginei Elisabeta I a Angliei, caracteristic, specific acelei epoci. ◊ Stil elisabetan = stil dezvoltat în Anglia în arhitectură, mobilier, pictură și muzică în timpul domniei Elisabetei I, caracterizat în arhitectură și mobilier prin construcții masive și bogat ornamentate. [Cf. fr. élisabéthain]. Vezi definitia »