SCRIB s.m. 1. Copist și alcătuitor de acte la diferite popoare. ♦ Cărturar, jurist, învățat care tălmăcea poporului normele de drept (la vechii evrei). 2. (Peior.) Scriitor, gazetar lipsit de valoare, de personalitate. [Cf. fr. scribe, lat. scriba < scribere – a scrie]. Vezi definitia »

cârțíb, cârțíburi, s.n. (reg.) cep. Vezi definitia »

UIB, uiburi, s. n. (Reg.) Cuprins, întindere. ◊ Expr. În uibul locului = a) cât vezi cu ochii; b) într-un noroc, pe nimerite. – Lat. obvium. Vezi definitia »

BAZIOTRÍB s.n. (Med.) Instrument obstetrical, folosit în baziotripsie. [Pron. -zi-o-. / < fr. basiotribe]. Vezi definitia »

jib¹, adv. (reg.) 1. Mult, foarte mult. 2. Repede. Vezi definitia »