strung (-guri), s. n. – Mașină-unealtă care îndeplinește diferite operații de așchiere. – Var. Mold., Trans., strug, și der. Mr. strug. Sl. strugŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Tiktin; Conev 66), de la strugati „a răzui”, var. a lui stružiti, cf. struji, și bg., cr., slov., rus. strug. Nazala nu a fost explicată; ar putea fi o influență din gr., cf. ngr. στρουγγύλος „rotund”, cu atît mai mult cu cît γγ sau γϰ în loc de γ, ϰ este destul de frecventă în ngr. – Der. strungar, s. m. (strujitor), cf. bg. strugarĭ, sb. strugar; strungări, vb. (a strunji); strungărie, s. f. (strung, atelierul strungarului). Vezi definitia »

CARJACKING CARGEACHIN/ s. n. furt de mașini prin atac armat. (< engl. carjacking) Vezi definitia »

RECÓRDING s. n. înregistrare, imprimare electromagnetică a sunetelor și a imaginilor. (< engl. recording) Vezi definitia »

FÁCTORING/FĂCTĂRIU/ s. n. serviciu complex de natură financiară și contabilă (acordări de credite, încasări, plăți, deconturi etc.) pe care o societate comercială îl face alteia. (< engl., fr. factoring) Vezi definitia »

SKIDIVÍNG s. n. sport asemănător parașutismului, de care se deosebește prin cădere liberă ce precede deschiderea parașutei, timp în care mai mulți parașutiști se adună într-o formație stelară. (< engl. skidiving) Vezi definitia »