PORÚCIC, porucici, s. m. (Înv.) Locotenent; p. gener. ofițer (rus). [Var.: parúcic s. m.] – Din rus. porucik. Vezi definitia »

BRÓMIC adj. acid ~ = acid oxigenat al bromului. (< fr. bromique) Vezi definitia »

POLONÍC, polonice, s. n. Lingură mare și adâncă, cu coadă lungă, folosită de obicei pentru a scoate supa sau ciorba din oală sau din castron și a o turna în farfurie. ♦ Lingură mare, adâncă și cu numeroase găuri, folosită la stână pentru a separa urda sau cașul de zer. – Din ucr. polonnyk. Vezi definitia »

Volemic, adj. care se referă la volumul sângelui (volemie) Vezi definitia »

greșníc, greșnícă, adj. (înv.) greșit; păcătos. Vezi definitia »