FOLKLÓR s.n. v. folclor. Vezi definitia »

MUSTUITÓR, mustuitoare, s. n. Unealtă de lemn formată dintr-un băț ramificat la capăt, cu care se zdrobesc strugurii pentru a se obține mustul. [Pr.: -tu-i-] – Mustui + suf. -tor. Vezi definitia »

NEOCÓR s. m. 1. păzitor al unui templu în Grecia antică. 2. cetate care avea sub oblăduirea sa un templu al unei divinități însemnate sau al cultului imperial. 3. preot administrator al unui sanctuar (la catolici). (< fr. néocore, gr. neokoros) Vezi definitia »

CONVINGĂTÓR, -OÁRE adj. Care convinge, concludent. [< convinge + -(ă)tor]. Vezi definitia »

ANIHILATÓR, -OÁRE adj. anihilant. (< fr. annihilateur) Vezi definitia »