MELIFÁG, -Ă adj. care se hrănește cu miere; melivor. (< lat. melliphagus) Vezi definitia »

briceág (bricége), s. n. – Cuțitaș, brișcă. Var. briceac, briceagă. Mag. bicsak, tc. biçak (DAR; Popescu-Ciocănel 16), care se consideră în general a fi rezultatele sl. bričĭ, dar care sînt, cu mai mare probabilitate, cuvinte orientale, cf. cuman. bičak (Kuun 97), țig. biča „secure” (Wlislocki 74); cf. și bg. bričak, pol. biczak. R. se explică prin influența lui brici. Der. sînt proprii Trans. de Nord: bricegeană, s. f. (dans tipic); bricică, s. f. (briceag); brișcuță, s. f. (cuțit); brișcăli, vb. (a bate). Vezi definitia »

PANTOFÁG, -Ă adj. (Rar; despre animale) Omnivor. [< pantophage]. Vezi definitia »

ARHIPELÁG s.n. (Geogr.) Grup de insule (situate într-o mare sau într-un ocean). [Pl. -guri. / < it. arcipelago, cf. gr. archipelagos]. Vezi definitia »

ADEFÁG, -Ă adj. (despre animale) vorace. (< fr. adephage) Vezi definitia »