HOLOTÚRIE s. f. animal echinoderm cu corpul moale și alungit, pe fundul mărilor; castravete-de-mare. (< fr. holothurie, lat. holothuria) Vezi definitia »

CONCLAMÁȚIE s.f. (Ist.) Prima ceremonie funerară la romani, prin care era invocat mortul. [Gen. -iei, var. conclamațiune s.f. / < lat. conclamatio, cf. fr. conclamation]. Vezi definitia »

DEPOZÍȚIE s.f. Declarație, mărturie în justiție (făcută mai ales în calitate de martor). [Gen. -iei, var. depozițiune s.f. / cf. fr. déposition, lat. depositio]. Vezi definitia »

CUPROTIPÍE s. f. procedeu de preparare a clișeelor pentru tipar înalt, folosind o placă de cupru. (< cupru + -tipie) Vezi definitia »

PNEUMOTAHOGRAFÍE s. f. înregistrare a frecvenței și amplitudinii respirației în funcție de timp. (< fr. pneumotachographie) Vezi definitia »