CONFIGURÁȚIE s. f. 1. formă exterioară a unui lucru; înfățișare, aspect. ◊ totalitatea relațiilor dintre mai multe sisteme sau dintre părțile unui sistem. 2. așezare spațială a constituenților unui atom sau ai unei molecule. 3. (astr.) conjuncție a planetelor. (< fr. configuration, lat. configuratio) Vezi definitia »

INTUÍȚIE s. f. 1. capacitate a gândirii de a descoperi nemijlocit și imediat adevărul pe baza experienței și a cunoștințelor dobândite anterior, fără raționamente logice preliminare. 2. metodă didactică de predare și însușire a cunoștințelor pornind de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate. ◊ pătrunderea instinctivă în esența unui lucru; descoperire bruscă, revelatorie a unui adevăr, a soluției unei probleme. ◊ inspirație, presentiment. (< fr. intuition, lat. intuitio, it. intuizione) Vezi definitia »

PARTENOFILÍE s. f. atracție homosexuală a femeilor adulte față de adolescente. (< fr. parthénophilie) Vezi definitia »

DEMONOLOGÍE s. f. pretinsă știință religioasă sau parte a mitologiei care se ocupă cu studiul demonilor. (< fr. démonologie) Vezi definitia »

pițigáie¹, pițigăi, s.f. (reg.) 1. pițigoi. 2. (în expr.) de-a pițigaia = numele unui joc de copii; podul popii, de-a pițigușa. Vezi definitia »