grátie (grátii), s. f. – 1. Zăbrea, bară de metal. – 2. Vergea, grilaj. – 3. Grilă. grătar. – 4. (Înv.) Grătar (de prăjit carne). – 5. Spalier. – 6. Rețea. Lat. pop. *gratis în loc de cratis (Densusianu, Hlr., 111; Pușcariu 728; Candrea-Dens., 725; REW 2304; DAR; Serra, Dacor., IX, 170), cf. it. grata, de unde sb. grata (Miklosich, Fremdw., 90). – Der. grătar, s. n. (obiect din vergele metalice pentru prăjit carnea), cu suf. -ar (din lat. *gratālis, după Pușcariu 727 și DAR; din lat. *gratārium, după Candrea-Dens., 753). Din rom. provine rut. grata (Candrea, Elemente, 408). Vezi definitia »

PODALGÍE s. f. senzație de durere în picior. (< fr. podalgie) Vezi definitia »

ARTERIOMALACÍE s. f. înmuiere a unui țesut arterial. (< engl. arteriomalacia) Vezi definitia »

FOTORESTITÚȚIE s.f. 1. Determinare și reprezentare a obiectelor pe baza unor duble perspective din fotograme conjugate. 2. (Mat.) Determinarea coordonatelor unui punct în spațiu și transpunerea lui într-un plan pe bază de stereograme. [< fr. photorestitution]. Vezi definitia »

SEXOLOGÍE s. f. studiul științific al sexualității și al problemelor sale psihofiziologice. (< fr. sexologie) Vezi definitia »