PANMIXÍE, panmixii, s. f. (Biol.) Încrucișare întâmplătoare din punct de vedere genetic între doi indivizi de sex opus. – Din engl. panmixia. Vezi definitia »

OLIGOTROFÍE s. f. însușire a plantelor oligotrofe. ◊ nutriție deficitară. (< fr. oligotrophie) Vezi definitia »

CARPOLOGÍE s. f. Parte a botanicii care se ocupă cu studiul fructelor. – Din fr. carpologie. Vezi definitia »

ARHEOLOGÍE (‹ fr. {i}; {s} gr. arkhaios „vechi” + logos „studiu”) s. f. Ramură specializată a științei istorice, avînd ca obiect colectarea, ordonarea și interpretarea vestigiilor materiale din trecutul istoric al omenirii. A. este principalul izvor pentru cunoașterea istoriei (preistoriei) și a civilizațiilor antice în lipsa știrilor scrire. Metodele de cercetare ale a. sînt: practice (de descoperire pe teren) și teoretice (de ordonare și interpretare a materialului descoperit). A. ca știință s-a constituit în sec. 17, cînd s-a trecut la o cercetare sistematică și la interpretarea vestigiilor antice ca mărturii sau argumente în sprijinul datelor oferite de izvoarele scrise. În sec. 18 are loc explorarea sistematică a unor vechi centre antice, creîndu-se primele șantiere și școli arheologice naționale. Primele săpături arheologice sistematice de pe terit. României s-au făcut în sec. 19, creatorul școlii naționale de arheologie fiind. V. Pârvan. Vezi definitia »

IMUNOLOGÍE s. f. ramură care studiază fenomenele imunității și consecințele lor profilactice și terapeutice. (< fr. immunologie) Vezi definitia »