CÉNTRU s.n. și m. I. 1. (Mat.) Punct față de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se află la egală depărtare. ♦ Punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raportează celelalte puncte ale ansamblului. 2. Punct de mijloc, central, al unui spațiu, al unei suprafețe. ♦ (Sport) Centru-înaintaș = jucător de la mijlocul liniei de înaintare (la anumite jocuri). II. Loc, punct unde sunt localizate anumite funcții, activități; sediu al unei activități. ♦ Loc către care converg anumite forțe. ♦ Oraș mare în care sunt concentrate organele de conducere ale județului, ale regiunii etc. ♦ Instituție superioară conducătoare; putere administrativă centrală. ♦ Centri nervoși = părți ale sistemului nervos unde se primesc excitațiile periferice și de unde pornesc excitațiile centrale. [Pl. -re, -ri. / < lat. centrum, cf. it. centro, fr. centre]. Vezi definitia »

FOTOGRAMMÉTRU I. s. n. aparat cu care se fac fotograme (1). II. s. m. tehnician care se ocupă cu operații de fotogrammetrie. (< germ. Photogrammeter, fr. photogrammètre) Vezi definitia »

CEFALOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea dimensiunilor capului. [< fr. céphalomètre]. Vezi definitia »

IDOLÁTRU, -Ă, idolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se închină la idoli. ♦ Fig. (persoană) care iubește pe cineva sau ceva cu pasiune, în mod exagerat, peste măsură. – Din fr. idolâtre. Vezi definitia »

PIRGEOMÉTRU, pirgeometre, s. n. Aparat pentru măsurarea intensității radiației calorice terestre. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. pyrogéomètre. Vezi definitia »