SOLBÁNC, solbancuri, s. n. Element de construcție executat deasupra părții exterioare a parapetelor ferestrelor sau a ușilor pentru protejarea lor de scurgerea apei de ploaie. – Din germ. Sohlbank. Vezi definitia »

ANTITÁNC adj.invar. Împotriva tancurilor; anticar. [Cf. fr. antitank]. Vezi definitia »

RUNC, rúncuri, s. n. Loc despădurit sau lăzuit întrebuințat ca pășune sau ogor; poiană în pădure la munte, curătură (1). (din lat. runcus; cf. lat. runcatio) [def. DLRLC] Vezi definitia »

ȚINC¹, țincuri, s. n. Fiecare dintre proeminențele tăiate la capetele a două scânduri (alternând cu câte o scobitură) pentru a permite o îmbucare solidă în unghi a celor două scânduri. – Din germ. Zinke. Vezi definitia »

tanc (táncuri), s. n. – 1. Rezervor. – 2. Car de luptă. Fr. (engl.) tank. – Der. tanchist, s. m. (militar într-o unitate de tancuri). Vezi definitia »