STELÍT s.n. Aliaj de cobalt, crom, wolfram, molibden și fier, dur și inoxidabil. [< fr. stellite, germ. Stellit]. Vezi definitia »

CLIT s.n. (Mold.) Teanc, vraf. Și pusără deasupra lui un clit de leamne. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ucr. klitĩ. Vezi definitia »

CEPUÍT s. n. Tăiere a crăcilor de pe trunchiurile de rășinoase, pentru o mai ușoară sortare și manipulare a trunchiurilor. – Din cep. Vezi definitia »

SFREDELÍT s. n. Faptul de a (se) sfredeli; găurire, perforare. – V. sfredeli. Vezi definitia »

însâluít, însâluítă, adj. (înv.) fără adăpost, trăind prin păduri. Vezi definitia »