úimă (-me), s. f. – Tumoare purulentă. – Var. udmă, Maram. moimă. Origine incertă. Dacă s-ar porni de la ultima var., e posibil să fie vorba de un der. de la rădăcina expresivă mom-, cf. momîie, mămăruță, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură”. Miklosich, Lexicon, 1944, preferă să se pornească de la sl. ujmati „a sustrage”, cf. uimi. În general se pornește de la udmă, pentru a se ajunge la gr. οἴδημα, oἰδμα (Tiktin; Diculescu, Elementele, 477; Candrea, după Cihac, II, 710, din gr. ὄγϰωμα); dar această var. pare dubioasă și oricum der. este dificilă fonetic. Pentru repartiția var., cf. ALR, I, 113. Vezi definitia »

MARIONÉTĂ s.f. 1. Păpușă manevrată cu sfori, care interpretează diferite roluri pe o scenă specială. 2. (Fig.) Executant servil, lipsit de individualitate; interpus. [Pron. -ri-o-. / < fr. marionnette]. Vezi definitia »

SPERIETÚRĂ, sperieturi, s. f. 1. Speriat¹ (1); spaimă. ◊ Expr. A trage o sperietură = a fi cuprins de spaimă, a trece printr-un pericol. 2. (În superstiții) Boală provenită din spaimă; speriat¹ (2). [Pr.: -ri-e-] – Speria + suf. -ătură. Vezi definitia »

PROCÚRĂ, procuri, s. f. Împuternicire legalizată prin care cineva poate acționa în numele altcuiva; (concr.) act prin care se dă această împuternicire; mandat. – Din germ. Prokura. Vezi definitia »

PLOICÍCĂ, ploicele, s. f. Diminutiv al lui ploaie (1); ploaie puțină și de scurtă durată, ploiță, ploișoară. [Pr.: plo-i-] – Ploaie + suf. -icică. Vezi definitia »