PORTÁNȚĂ s.f. 1. Cea mai mare sarcină pe care o poate suporta un teren, un sistem tehnic etc. 2. Componentă a forței aerodinamice, perpendiculară pe direcția vitezei unui corp în mișcare, care acționează asupra acestuia. [< fr. portance]. Vezi definitia »

gălúșcă (-ște), s. f. – Chiftea de carne sau de făină. Sl., cf. pol. gałuszka, rus. galuška, mag. galuska (Cihac, II, 113; DAR). Cf. gîlcă. Vezi definitia »

CÚLĂ, cule, s. f. 1. Clădire în formă de turn, cu baza dreptunghiulară (care servea, în trecut, și ca loc de apărare). 2. (Înv.) Turn circular; cupolă, boltă. ♦ Turn boltit în palatul domnesc, în care se păstra vistieria; p. ext. vistierie, tezaur. 3. (Înv.) Beci boltit; subterană. 4. (Înv.) Conac boieresc, casă (fortificată) a proprietarului unei moșii. – Din tc. kula. Cf. bg., scr. kula. Vezi definitia »

INSENESCÉNȚĂ s. f. faptul de a nu îmbătrâni. (< fr. insénescence) Vezi definitia »

DEPENDÍNȚĂ s.f. Clădire, încăpere care depinde de o construcție principală; încăpere accesorie (bucătărie, baie etc.) a unei locuințe. [< fr. dépendance]. Vezi definitia »