CAPELATÚRĂ s. f. 1. loc de pe catarg unde se capelează parâmele. 2. ansamblul capetelor parâmelor capelate de catarg. (după fr. capelage) Vezi definitia »

RÁCILĂ², racile, s. f. (Pop.) Unealtă de diferite forme utilizată la prinderea racilor. – Din rac. Vezi definitia »

ASTROFÍZICĂ s.f. Ramură a astronomiei care cercetează prin anumite metode fizice structura și mișcarea aștrilor. [Cf. fr. astrophysique]. Vezi definitia »

TĂGĂDUÍNȚĂ, tăgăduințe, s. f. (Înv.) Tăgăduială. – Tăgădui + suf. -ință. Vezi definitia »

BIGHIDOAICĂ, bighidoaice, s.f. 1. Fata tânără, puștoaică (regionalism din Banat) Vezi definitia »