FLÁNȘĂ, flanșe, s. f. 1. Bordură la capătul unei piese, făcând sau nu corp comun cu piesa, care constituie organul de legătură, de obicei prin șuruburi, cu o altă piesă. 2. Piesă plată care servește la îmbinarea etanșă în prelungire sau de ramificație a unor piese, conducte etc. – Din germ. Flansche. Vezi definitia »

brizúră (sfărâmătură) s. f., g.-d. art. brizúrii; pl. brizúri Vezi definitia »

RETICULÍNĂ s. f. Substanță organică albuminoidă care conține fosfor și care se găsește în organele bogate în țesut reticular. – Din fr. réticuline. Vezi definitia »

HIDRAZÍDĂ s. f. Substanță cristalină, derivat al hidrazinei, incoloră, cu caracter bazic, solubilă în apă, care se folosește în diferite sinteze organice și ca medicament. – Din fr. hydrazide. Vezi definitia »

hávră (hávre), s. f. – Sinagogă. – Mr. havră. Tc. havra (Roesler 606; Șeineanu, II, 213; Lokotsch 857), cf. bg. havra, sb. avra, alb. avrë. De asemenea ar putea proveni direct din ebr. havra „comunitate”. Vezi definitia »