Definita cuvantului coordonator
COORDONATÓR, -OÁRE, coordonatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care coordonează. 2. Adj. (Lingv.; în sintagma) Conjuncție coordonatoare = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție de același fel. 3. S. n. Aparat care indică în mod automat pilotului, în cursul zborului, locul unde se află avionul și distanța parcursă de la locul de decolare. – Din fr. coordonateur.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu coordonator
DEVASTATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. Distrugător, pustiitor. [Cf. fr. dévastateur, lat. devastator]. Vezi definitia »
ALEZÓR, alezoare, s. n. Unealtă așchietoare de formă cilindrică sau conică utilizată la alezare. – Din fr. alésoir. Vezi definitia »
CABLÓR s.m. Muncitor care execută lucrări de cablare. [Cf. fr. câbleur]. Vezi definitia »
AMPLEXIFLÓR, -Ă adj. (Bot.) Care îmbrățișează floarea. [< fr. amplexiflore, cf. lat. amplector – a îmbrățișa, flos – floare]. Vezi definitia »
păstór (păstóri), s. m. – 1. Cioban. – 2. Pastor, prelat. – Megl. păstir, istr. pastor. Lat. pastor (Pușcariu 1284; Candrea-Dens., 1355; REW 6279), cf. prov. pastre, cat., sp., port. pastor. Rezultatul normal ar fi păstore, dar a fost redus la tipul de decl. II, ca în cazul lui păun, tăun etc. (după Pușcariu, trebuie să se pornească de la un lat. *pastorius; după Tiktin, ar fi fost influențat de substantivele în -or). E dubletul lui pastor, s. m. (pastor protestant), din germ. Pastor. Der. păstorel, s. m. (ciobănaș; codobatură galbenă, Motacilla flava); păstori, vb. (a paște vitele, a ciobăni; a păstori o turmă de credincioși); păstorie, s. f. (ocupație de păstor); păstoresc, adj. (de păstor, pastoral); păstorește, adv. (ca un păstor); păstorit, s. n. (creșterea vitelor); păstoriță, s. f. (ciobăniță); păstoricesc, adj. (rar, pastoral, de păstor spiritual); arhipăstor, s. m. (prelat). – Din rom. provine mag. pásztor (Candrea, Elemente, 400). Vezi definitia »