DADAÍSM s. n. Curent literar și artistic apărut în 1916 în Europa, caracterizat prin negarea oricărui raport între gândire și expresia artistică, prin ridicarea hazardului la rangul de principiu de creație; dada. – Din fr. dadaïsme. Vezi definitia »

CLIENTELÍSM s. n. tendința unui politician sau a unui partid de a-și mări numărul susținătorilor prin demagogie, favoritisme etc. (< it. clientelo) Vezi definitia »

PREZBITERIANÍSM s. n. 1. sistem ecleziastic preconizat de Calvin, care conferea conducerea bisericii unui corp mixt de pastori și laici. 2. confesiune protestantă, desprinsă din anglicanism, care nu recunoaște autoritatea episcopilor. (< fr. presbytérianisme) Vezi definitia »

HOMOMORFÍSM s. n. (Mat.) Corespondență univocă între două mulțimi dotate cu aceeași structură algebrică. [Var.: omomorfísm s. n.] – Din fr. homomorphisme. Vezi definitia »

PALEOMAGNETÍSM s. n. metodă de determinare a va-lorilor câmpului magnetic terestru din trecutul geologic. (< fr. paléomagnétisme) Vezi definitia »