PROCURATÓR, procuratori, s. m. 1. Magistrat roman, ales de obicei dintre liberți, însărcinat cu strângerea dărilor și cu conducerea provinciilor imperiale. 2. Înalt demnitar în republicile Veneției și Genovei, în evul mediu. 3. Persoană care acționează în numele cuiva, pe baza unei procuri; mandatar. – Din fr. procurateur, lat. procurator, -oris. Vezi definitia »

PRĂSITÓR, -OÁRE, prăsitori, -oare, adj. (Despre animale) Care se prăsește (cu ușurință), folosit pentru prăsire. – Prăsi + suf. -tor. Vezi definitia »

CAUZATÓR, -OÁRE, cauzatori, -oare, adj. Care cauzează ceva. [Pr.: ca-u-] – cauza + suf. -tor. Vezi definitia »

MITRALIÓR, mitraliori, s. m. Soldat specializat în folosirea mitralierei. [Pr.: -li-or] – Din fr. mitrailleur. Vezi definitia »

CUCUȘÓR, cucușori, s. m. Cuculeț. – Cuc + suf. -ușor. Vezi definitia »