podíjdiță, podíjdițe, s.f. (reg.) fiecare dintre lemnele puse pe marginea jghiabului de transportat buștenii; argea, lăturaș. Vezi definitia »

CONSONÁNȚĂ, consonanțe, s. f. 1. (Muz.) Unire, combinare armonioasă a două sau a mai multor sunete de înălțimi diferite. 2. Fig. Potrivire de idei, de păreri; înțelegere, acord. – Din fr. consonance. Vezi definitia »

LETRÍNĂ, letrine, s. f. (Tipogr.) Literă majusculă (de obicei ornată) folosită la început de capitol în ediții bibliofile. – Din fr. lettrine. Vezi definitia »

NUNCIATÚRĂ s.f. v. nunțiatură. Vezi definitia »

TOREÚTICĂ s. f. Arta de a sculpta, cizela și asambla lemnul, aurul și fildeșul în antichitatea greacă; p. ext. artă a sculpturii în bronz. – Din fr. toreutique. Vezi definitia »