CIOT, cioturi, s. n. 1. Parte rămasă dintr-un copac după ce restul a fost tăiat sau rupt. ♦ Parte mică rămasă dintr-un obiect (de formă lungă). Un ciot de creion. ♦ Nod proeminent într-un trunchi, într-o ramură, într-o scândură etc. 2. Parte rămasă dintr-un picior, dintr-un braț sau (la animale) din coadă, după ce restul a fost tăiat, rupt. [Var.: cioátă s. f., (rar) ciótur s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »

PILÓT², piloți, s. m. Stâlp de lemn, de oțel sau de beton (armat), fixat în pământ (vertical sau înclinat) pentru a transmite la straturile de teren rezistent greutatea construcțiilor de deasupra sau pentru a consolida terenul; stâlp de susținere. – Din fr. pilot. Vezi definitia »

SIMBIÓT, simbioți, s. m. (Biol.) Plantă sau animal care trăiește în simbioză. [Pr.: -bi-ot] – Din fr. symbiote. Vezi definitia »

hilót (= ilot) s. m. (pl. hiloți) Vezi definitia »

COMPÓT s. n. preparat alimentar din fructe fierte în apă cu zahăr. (< fr. compote) Vezi definitia »