AGNOSTICÍSM s. n. Doctrină filozofică idealistă care susține că lumea obiectivă nu poate fi cunoscută, că rațiunea omenească este limitată și că dincolo de limitele senzațiilor omul nu poate să cunoască nimic. – Engl. agnosticism (fr. agnosticisme). Vezi definitia »

LOGICÍSM s.n. Denumire dată teoriilor care fundamentează matematica cu ajutorul logicii, reducând matematica la logică. [< germ. Logizismus, fr. logicisme]. Vezi definitia »

MISOGINÍSM s.n. (Liv.) Misoginie. [< fr. misogynisme]. Vezi definitia »

NORMATIVÍSM s. n. 1. purism dogmatic, atitudine normativă sistematică. 2. curent în filozofia contemporană care definește dreptul ca o totalitate de norme independente de condițiile sociale. (< fr. normativisme) Vezi definitia »

TRADIȚIONALÍSM s.n. Orientare social-politică și culturală îndreptată spre considerarea nediferențiată, necritică a valorilor tradiției; atașament (exagerat) față de tradiție. ♦ (În mișcarea culturală și literară) Tendință excesivă spre folclor și istorie, spre primitivism și respingerea ideii de civilizație. [Pron. -ți-o-. / < fr. traditionalisme]. Vezi definitia »