MAGNÉZIE s. f. Oxid de magneziu în formă de praf alb, fără gust și fără miros, întrebuințat în medicină ca laxativ. – Din fr. magnésie. Vezi definitia »

GASTROBIOPSÍE s. f. biopsie a mucoasei gastrice, în cursul gastroscopiei. (< fr. gastrobiopsie) Vezi definitia »

INTERMODULÁȚIE s. f. (Fiz.) Distorsiune a unui semnal electric în cursul transferării lui printr-un circuit, caracterizată prin apariția unor frecvențe rezultate din combinația diverselor componente ale semnalului. – Din fr. intermodulation. Vezi definitia »

HIPERCROMÍE s.f. (Med.) Exagerare a pigmentației normale a pielii. [Gen. -iei. / < fr. hyperchromie, cf. gr. hyper – peste, chroma – culoare]. Vezi definitia »

ASCORBICURÍE s. f. prezența acidului ascorbic în urină. (< fr. ascorbicurie) Vezi definitia »