DECLAMÁȚIE, declamații, s. f. 1. Artă de a declama. 2. Vorbire cu ton și cu gesturi exagerate, teatrale, emfatice. [Var.: declamațiúne s. f.] – Din fr. déclamation, lat. declamatio, -onis. Vezi definitia »

FOREZÍE s. f. (biol.) formă de conviețuire sporadică în care un organism dintr-o specie utilizează un organism din altă specie ca mijloc de transport. (< fr. phorésie) Vezi definitia »

CLIMATOPATOLOGÍE, climatopatologii, s. f. Studiul acțiunii patogene a climatului asupra organismului. – Din fr. climatopathologie. Vezi definitia »

SFINȚÉNIE s. f. Calitate a ceea ce este sfânt. ◊ Loc. adv. Cu sfințenie = cu evlavie; p. ext. cu exactitate, cu scrupulozitate; corect. – Sfânt + suf. -enic. Vezi definitia »

PORFIRINURÍE s. f. prezența porfirinei în urină. (< fr. porphyrinurie) Vezi definitia »