năcláie, năclắi, s.f. (reg.) 1. untură multă. 2. căldură mare, arșiță, vipie. Vezi definitia »

INSTRUMENTÁȚIE, instrumentații, s. f. 1. Etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine spre executare fiecărui instrument în parte. 2. Ramură a științei muzicale care se ocupă cu descrierea particularităților instrumentelor. 3. Operație de extragere, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a unei unelte sau a unei piese rămase accidental într-un puț de petrol. – Din fr. instrumentation. Vezi definitia »

AUDIOGRAFÍE s. f. înregistrare grafică a rezultatelor audiometrice. (< fr. audiographie) Vezi definitia »

TIGROÁIE s. f. (Înv.) Tigroaică. – Din tigru + suf. -oaie. Vezi definitia »

MIXOTERÍE s. f. figură din artele plastice, combinație între om și animal. (< fr. mixothérie) Vezi definitia »