Definita cuvantului canon
CANÓN s. n. 1. normă, regulă fundamentală. ◊ (arte) regulă fixă care stabilește proporția diferitelor părți ale corpului. 2. compoziție polifonică în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută fiecare aceeași melodie; imitație (2). 3. caracter de literă de 36 puncte tipografice. 4. ansamblul cărților considerate sfinte; parte a ceremonialului de liturghie. (< fr. canon, germ. Kanon)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu canon
ELECTRÓN s. m. particulă elementară stabilă, cu cea mai mică sarcină negativă. (< fr. électron) Vezi definitia »
MASÓN s. m. francmason. (< fr. mașon) Vezi definitia »
JARGÓN, jargoane, s. n. 1. Limbaj specific anumitor categorii sociale, profesionale etc., care reflectă fie dorința celor ce-l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor, fie tendința de a folosi termeni specifici profesiunilor respective și care se caracterizează prin abundența cuvintelor și expresiilor pretențioase, de obicei împrumutate din alte limbi, sau a celor de îngustă specialitate. 2. (Înv., azi impr.) Dialect, grai. – Din fr. jargon. Vezi definitia »
ADVÓN, advonuri s. n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine. – V. amvon. Vezi definitia »
BUFFON [büfõ], George Louis Leclerc de (1707-1788), naturalist și scriitor francez. Unul dintre întemeietorii concepției evoluționiste. În „Istoria naturală” (1749-1788, 36 vol.) descrie organismele vii în condițiile lor naturale. A emis ideea variabilității speciilor sub influența condițiilor de mediu. În „Discurs asupra stilului” a definit caracterul individual al stilului prin formula: stilul e omul însuși. Vezi definitia »