ceacâie, ceacâi, s.f. (reg.) cuțitaș rudimentar; custură, buricaș. Vezi definitia »

PLEUROSCOPÍE s.f. Explorare vizuală a cavității pleurale cu ajutorul pleuroscopului; toracoscopie. [Gen. -iei. /< fr. pleuroscopie, cf. gr. pleura – coastă, skopein – a privi]. Vezi definitia »

INVÁZIE, invazii, s. f. 1. Intrare neașteptată, năvălire a unei armate inamice într-o țară (cu scopul de a o cuceri, de a o subjuga); cotropire, invadare; p. ext. năvălire, venire neașteptată și în număr mare a cuiva sau a ceva într-un anumit loc. 2. Apariție rapidă și masivă, cu caracter de calamitate, într-o regiune, a unor specii de plante sau de animale dăunătoare sau parazite. 3. (Med.) Stadiu în evoluția ciclică a unei boli infecțioase, care durează de la apariția primelor semne de boală până la instalarea fenomenelor clinice caracteristice. – Din fr. invasion, lat. invasio. Vezi definitia »

SINCRONÍE s.f. (Rar) Caracterul a ceea ce este sincronic; sincronicitate, sincronitate. ♦ Ansamblul fenomenelor lingvistice considerate la un moment dat. [Gen. -iei. / < fr. synchronie, cf. gr. syn – simultan, chronos – timp]. Vezi definitia »

CÁRIE s. f. 1. boală a dinților prin măcinare lentă și progresivă a smalțului și a dentinei. ◊ supurație interstițială a țesutului osos. 2. defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate. ◊ degradare a lemnului prin găurire și măcinare de către cari. (< fr. carie, lat. caries) Vezi definitia »