toroápă (-pe), s. f. – 1. Mîrțoagă, gloabă. – 2. Încurcătură, necaz. Origine incertă. Probabil în legătură cu rus. toropitĭ „a grăbi”, cf. rut. toropa „mocăit” (Candrea). Vezi definitia »

popélcă, popélci, s.f. (reg.) mânătarcă (ciupercă comestibilă). Vezi definitia »

CIÚȘCĂ, ciuște, s. f. (Reg.) Ardei iute. – Din bg. čuška. Vezi definitia »

ciurupeáscă s.f. (reg.) pește mic de pârâu. Vezi definitia »

netrúfă s.f. (înv.) lipsă de trufie; modestie. Vezi definitia »