ZĂCĂTÚRĂ, zăcături, s. f. (Reg.) Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare (4), staniște. 2. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (II 1). – Zăcea + suf. -ătură. Vezi definitia »

TRÉSĂ s. f. 1. șiret (din fire de lână, de mătase sau metal) ori bandă de metal purtate pe uniforme pentru a indica gradul. 2. cordon din împletirea mai multor parâme, la confecționarea chingilor de pe bordul navelor. ◊ împletitură din trei fire, în electrotehnică etc. 3. (arhit.) ornament plat sau convex, din benzi împletite. (< fr. tresse) Vezi definitia »

AUTOAGLUTINÍNĂ s. f. anticorp al serului care aglutinează hematiile proprii ale individului. (< fr. auto-agglutinine) Vezi definitia »

SALOPÉTĂ s. f. haină de lucru care se îmbracă pe deasupra hainelor obișnuite. (< fr. salopette) Vezi definitia »

CIFOSCOLIÓZĂ s. f. dublă curbare a coloanei vertebrale, posterioară și laterală. (< fr. cyphoscoliose) Vezi definitia »