OMOLÓG, -OÁGĂ, omologi, -oage, adj., s. m. 1. Adj. (Despre două elemente aparținând unor figuri geometrice între care există o corespondență determinată) Care corespunde, care se află în corespondență. Laturi omoloage. 2. Adj. (Despre o substanță organică) Care are o structură chimică diferită de structura altei substanțe prin prezența unei grupe în care carbonul se află în combinație cu doi atomi de hidrogen. Hidrocarburi omoloage. 3. Adj. (Biol.; despre unele organe) Care are structură asemănătoare și origine comună, dar formă externă și funcțiuni diferite. 4. S. m. Persoană care deține o funcție oficială într-o organizație sau într-un stat, privită în raport cu o altă persoană care deține aceeași funcție oficială într-o altă organizație sau într-un alt stat. – Din fr. homologue. Vezi definitia »

HÂRȚÓG, hârțoage, s. n. V. hârțoagă. Vezi definitia »

FITOLÓG, -Ă s. m. f. botanist. (< fitologie) Vezi definitia »

OSTEOLÓG, -Ă, osteologi, -ge, s. m. și f. Specialist în osteologie. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéologue. Vezi definitia »

ZBÂRCIÓG, zbârciógi, s. m. ~ (din zbâr prin încrucișare cu rus. smorčok = zbârciog) Vezi definitia »