Definita cuvantului mâncătură
MÂNCĂTÚRĂ, mâncături, s. f. 1. Eroziune a solului (mai ales sub acțiunea apei). 2. (Reg.) Urmă lăsată de anumite boli care degradează țesuturile organismului. – Mânca + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mâncătură
ONCOGÉNĂ, oncogene, s.f. – V. oncogen (2) [DEX'98] Vezi definitia »
cibícă, cibíce, s.f. (reg.) 1. capelă militărească. 2. comanac (de suman). Vezi definitia »
BARABÚȘCĂ, barabuște, s. f. (Reg.) Cartof. – Din barab[ulă] + suf. -ușcă. Vezi definitia »
SINALÉFĂ s. f. fuziune în timpul pronunțării a două silabe într-una singură prin contracție, eliziune sau sinteză. (< fr. synalèphe, lat. synalaepha) Vezi definitia »
PĂȚEÁLĂ, pățeli, s. f. (Rar) Pățanie, aventură. – Păți + suf. -eală. Vezi definitia »