Definita cuvantului mândrire
MÂNDRÍRE s. f. (Rar) Faptul de a se mândri; satisfacție, fală; fudulie, îngâmfare. – V. mândri.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mândrire
ASASINÁRE s.f. Acțiunea de a asasina; ucidere; omor. [< asasina]. Vezi definitia »
ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s.f. ◊ (Fig.) Izbucnire trecătoare, de scurtă durată. Vezi definitia »
ÎNȘFĂCÁRE s. f. Acțiunea de a înșfăca; apucare bruscă, violentă; înhățare. – V. înșfăca. Vezi definitia »
EXCLAMÁRE s.f. Exclamație. ◊ Semnul exclamării = semn de punctuație (!) întrebuințat după o interjecție, după un vocativ sau după o propoziție exclamativă sau imperativă. [Var. esclamare s.f. / < exclama]. Vezi definitia »
ALBOÁRE s. f. (Rar) Lucire, licărire albă. – Lat. albor, -oris. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z