ANTITÉZĂ, antiteze, s. f. 1. Opoziție dialectică între două fenomene, idei, judecăți etc. ♦ Figură de stil bazată pe opoziția dintre două idei, fenomene, situații, personaje, expresii etc., care se pun reciproc în relief. 2. (Fil.) Momentul al doilea al triadei teză-antiteză-sinteză, care neagă teza. – Din fr. antithèse. Vezi definitia »

OBLOJEÁLĂ, oblojeli, s. f. (Pop.) Cataplasmă, compresă; pansament. [Pl. și: oblojele] – Obloji + suf. -eală. Vezi definitia »

pleoștitúră, pleoștitúri, s.f. (pop.) 1. turtire, pleoștire. 2. (reg.) casă dărăpănată, pleoștită. Vezi definitia »

a pune degetul pe rană expr. a dezvălui adevărata cauză a unei situații neplăcute. Vezi definitia »

CANONÁDĂ, canonade, s. f. Tragere a unui mare număr de proiectile, cu mai multe guri de foc de artilerie. – Din fr. Canonnade. Vezi definitia »