FENOMÉN s.n. 1. Categorie a dialecticii materialiste, corelativă cu esența, desemnând aspectul exterior în care se manifestă esența lucrurilor și a proceselor, care este perceput în mod direct prin organele senzoriale; ansamblul însușirilor unui lucru care pot să se schimbe între anumite limite specifice fără ca lucrul să înceteze de a mai fi el însuși; orice aspect al naturii în mișcare perceptibil prin simțuri. 2. Ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, ființă extraordinară. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. phénomène, it. fenomeno, cf. gr. phainomenon – ceea ce apare]. Vezi definitia »

SPIROCHETOGÉN, -Ă adj. Produs de un spirochet. [< fr. spirochétogène]. Vezi definitia »

PLEN s. n. Totalitatea membrilor unei organizații sau ai unei asociații constituite; p. ext. adunare a unei asociații la care participă totalitatea membrilor ei. – Din lat. plenum. Vezi definitia »

CHEMITRIPSINOGÉN s. n. proferment inactiv secretat de pancreas care, sub acțiunea catalitică a tripsinei, se transformă în chimotripsină. (< fr. chymotrypsinogène) Vezi definitia »

CIANOGÉN s.n. Cian. [Pron. ci-a-. / < fr. cyanogène]. Vezi definitia »