Definita cuvantului mânea
MÂNEÁ, mân, vb. II. Intranz. (Pop.) A petrece undeva noaptea, a rămâne, a poposi, a dormi undeva peste noapte. ♦ (Reg.) A poposi o vreme undeva; a se așeza, a sta. ◊ Expr. (Parcă) i-au mas șoarecii în pântece (sau în burtă), se spune despre un om care este mereu flămând, căruia îi este mereu foame, care mănâncă mult, cu lăcomie. [Prez. ind. și: mâi; part. mas] – Lat. manere.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mânea
serpingeá (-éle), s. f. – Antrax, viespar. – Var. sărpengea. Tc. (per.) serpence (Șeineanu, II, 320). Vezi definitia »
purcea, purcele s. f. 1. tejghea, bar. 2. (intl., înv.) casă de bani. Vezi definitia »
AȚINEÁ vb. II. v. aține. Vezi definitia »
coșcogeá adj. invar. – Enorm, grozav, colosal, fantastic. – Var. coșcogeamite, (goș)gogea(mite). Tc. koș-koca, superlativ de la koca „mare” (Iogu, GS, VI, 338). Nu este exactă der. tradițională, din tc. koca „bătrîn” (Cihac, II, 75; Șeineanu, II, 146; DAR). Cf. bg., sb. koğamiti „adult.” Vezi definitia »
HÓGEA s. m. V. hoge. Vezi definitia »