Definita cuvantului mânecar
MÂNECÁR, mânecare, s. n. 1. Haină țărănească scurtă, de stofă, de blană sau de pânză, cu sau fără mâneci. 2. Perniță sau scândură îmbrăcată în pânză, pe care se calcă mânecile unei haine. – Mânecă + suf. -ar.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mânecar
UNIOCULÁR, -Ă, unioculari, -e, adj. 1. (Despre sisteme optice) Cu un singur ocular. 2. (Despre vedere) Care se face cu un singur ochi. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioculaire. Vezi definitia »
vlăstár (-re), s. n. – Mlădiță, puiet. – Var. lăstar. Mr., megl. vlăstar. Mgr. βλαστάριον, prin intermediul bg. vlastara, vlastari, var. din bg., sb. lastar (Miklosich, Fremdw., 104; Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 88), cf. alb. vljastar, tc. lastaria.Der. (v)lăstăret, s. n. (crîng, lăstăriș); (v)lăstări, vb. (a da lăstari); vlăstăriș, s. n. (mulțime de lăstari). Vezi definitia »
GLANDULÁR, -Ă adj. 1. referitor la glande. 2. care are aspectul, structura sau funcția unei glande; glandulos. (< germ. glandulaire) Vezi definitia »
CATENÁR, -Ă adj. dispus în lanț, în serii. ♦ suspensie ~ă (și s. f.) = sistem de suspensie a unei rețele electrice aeriene de cale ferată din fire verticale sau înclinate, suspendate de unul sau mai multe cabluri de oțel. (< fr. caténaire, lat. catenarius) Vezi definitia »
COMISIONÁR, comisionari, s. m. 1. Persoană care tratează afaceri comerciale în numele său, dar pe socoteala altei persoane, în schimbul unui beneficiu. 2. Persoană care se ocupă cu transmiterea de scrisori, pachete etc. pe cale particulară. [Pr.: -si-o-] – Din fr. commissionnaire. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z