sfârșitór, sfârșitoáre, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.) care ajunge să ..., care săvârșește. 2. (s.m.) înfăptuitor. Vezi definitia »

nezărvitór, nezărvitoáre adj. (înv.) care nu produce zarvă; pașnic. Vezi definitia »

COAUTÓR, -OÁRE, coautori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care a scris o lucrare, a făcut o invenție etc. împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea. 2. Persoană care a săvârșit o infracțiune împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea. [Pr.: co-a-u-] – Din fr. coauteur. Vezi definitia »

trecator Vezi definitia »

ADUCTÓR adj., s. m. (mușchi) care produce aducție (1). (< fr. adducteur, lat. adductor) Vezi definitia »